|
 |
 |
poveste de dragoste...din departari
Cu cat au evoluat, oamenii au invatat mai bine sa se ascunda. Si-au facut case si s-au ascuns in ele. Si-au facut haine si s-au ascuns in ele. Au inventat cuvintele, la inceput vrand sa dezvaluie, ca mai apoi sa se ascunda mai subtil in ele. Au inventat reguli si conventii sociale, pentru a se putea ascunde de aceasta data mai adanc. Pana si in propria umbra te poti ascunde. Totul e sa stii sa folosesti lumina si sa-ti ghidezi trupul in asa fel incat sa obtii ce umbra vrei. Poti sa lasi umbra ta sa fie mai lunga, mai scurta, mai lata sau mai subtire. Poti face ca umbra ta sa fie cu capul mare, nasul lung, maini imense sau cu picioare scurte; poti sa-ti faci un piept bombat pe umbra... Cum vrei... Ceea ce este ciudat e ca, oricum te-ai intoarce, indiferent de miscarea pe care o faci, umbra ta e intotdeauna in proiectie oblica. De fiecare data face unghi cu tine, ascutit sau obtuz, depinde de ce parte a corpului tau o iei de referinta...
Nu m-a interesat niciodata sa masor unghiul. Eu cautam de fapt umbra aceea verticala, care face unghiul zero si se confunda cu propriul trup....Din vreme in vreme, atunci cand stau in intuneric, ma intreb daca si aici sunt umbre. Sunt..., dar nu ale noastre. Sunt, pentru ca le simt. Umbre straine, ce vin din trecutul altcuiva. Umbre pentru care lumina nu are nici o valoare, nu le poate schimba. Si este trist ca o astfel de umbra cade la fel de vertical peste tine, ca aceea pe care o caut... Si te striveste, te copleseste cu greutatea ei. Iti tine mintea intr-un cleste din care parka nu ai scapare, te apasa atat de tare, incat iti striveste pieptul, iti sfarama inima. Iti fugareste visele si sperantele, alunga totul din tine, te goleste si se insinueaza ea in tine, viclean la inceput, apoi atat de acut si dureros ca-ti amorteste tot trupul si nu mai simti nimic. Nu mai simti decat umbra aceea in tine. Nimic altceva...Da, iesisem la o plimbare. Un gand, un impuls nascut dintr-un sentiment nedeslusit de teama m-a determinat sa ies din casa. Uneori facem lucruri aparent fara importanta, dar nu realizam decat mai tarziu ca ele sunt indemnuri venite din subconstient... M-am plimbat ceva vreme pe strazile cunoscute, dar apoi am simtit nevoia subita de a intra in parcul acela parasit, unde mai fusesem de cateva ori si stiam ca e plin de fantasme. Am dat la o parte poarta ruginita, ce a scrasnit surd, si mi s-a infatisat un peisaj dezolant, de parca toate Furiile trecusera pe-acolo. M-am infiorat tot, gandindu-ma cu
tristete ca nimeni nu va veni vreodata aici sa sadeasca flori... Era o
liniste cumplita si eram singura. Asteptam sa se intample ceva. Fosnetele copacilor, misterioase ca niste voci in surdina, susurul nelinistit al ierburilor culcate salbatec de vant imi dadeau de stire ca sunt forme nedeslusite in jurul meu. Nu le vedeam, dar am ajuns sa le simt prezenta.
Si mi-a trecut prin minte ca s-ar putea sa fii si tu acolo, trimis de o
neliniste nascuta demult, de o durere neuitata proiectata in prezent.
Deodata te-am zarit..., sau poate era doar inchipuirea mea... Sau poate era una dintre acele fantasme zbuciumate, ce-si fac veacurile pe acele alei, pe care niciodata nu se vad urme de pasi... Am simtit atunci un frig cumplit in mine, ce m-a cuprins pana la margini. Un frig pustiitor, de care nu puteam sa ma salvez. Un frig ce ma ardea pe dinauntru si prefacea totul in umbre. Umbre ale trecutului, intunecand prezentul... Le-am strigat atunci sa ma lase in pace, dar n-au vrut. Mi-au raspuns doar ca nu au venit nechemate... Cineva le-a strigat, cineva le striga in permanenta, obsedant, dureros, descurajant... A fulgerat in vazduh. Norii s-au spart in tunete. Ploaia sfichiuie taios. Mi s-a parut ca eram din nou singura. O voce mi-a soptit: pentru totdeauna, fugi de aici si sa nu mai vii niciodata. Si-am alergat prin ploaia rece, dorind sa ies cat mai repede din parcul acela pustiit de inchipuiri interminabile, nestiind insa ca o umbra mi s-a infipt
in inima, ca o stalactita de gheata; ca un ciob... prin care nu se vede
nimic, un ciob din oglinda aceea sparta in miliarde de farame, din povestea lui Anderssen. O umbra ce statea infipta ca o gheara de tigru in inima mea sangeranda. Fugeam, fugeam pe strazi, inapoi spre casa, plin de durere si teama... Si te-am aflat in casa la mine, ud pana la piele, infrigurat, obosit. M-ai intrebat unde am fost..., iar eu ti-am raspuns ca am fost sa te caut pe tine.Atunci am observat ca si tu aveai, ca si mine, o umbra in inima ta. Am plans pentru noi si ne-am imbratisat, flamanzi, cu patru perechi de brate...
|
|
|
|
Acest articol a acumulat: 1423 puncte
de la 313 vizitatori
|
|
 |
|
Apasa pe o inimioara pentru a vota.
|
| Participa si tu la concurs |
|
Discutii pe baza articolului de mai sus: | Nume | Opinie |
| |
E foarte interesanta povestea,dar parca e scoasa din carti? incearca sa fii mai subiectiva si sa spui ceva mai palpabil,intelegi/. nu te supy!
|
| |
E FOOOAAARTE MISHTO!!!P bune...chiar dc pare ciudata si nereala. e ft intereanta.. bravo... :)
|
| |
e interesanta...mi a placut chiar de la primele cuv si m a facut sa vreau sa citesc mai departe..bv!!
|
| |
imi place...e super draguta povestea...si e plina de simboluri...incercati sa descoperiti simbolurile si va fi intr-adevar o poveste superba...
|
| |
mi-a placut povestea ; as vrea sa cunosc autoarea ...
|
| |
de ce oare nu mai avem timp sa privim ce ni se intampla ca o poveste, de ce sa lasam " palpabilul " sa ne cuprinda, de ce sa nu fim altfel? de ce?
|
| |
IMAGINATIE SENSIBILITATE TALENT .CONTINUA .MULT SUCCES
|
| |
imi place mult pe bune tine-o tot asa si iti doresc mult succes:)) te pupik bye
|
| |
Opinia mea este ca-i prea siropoasa.Se simte ca se forteaza pt ca formuleaza cu intentie prea forte de a sensibiliza.E prea evidenta.Si nu lasa marja.Nu stiu cati ani are, dar textul e cam slabut.Sa mai trimita.
|
| |
Ceva iesit din comun...
|
| |
hmm..parca i sf..nu prea'mi place..adik nah..cuvintele's prea sofisticate..n'ar putea sa le inteleaga oricine..oricum..ai o imaginatie bogata:D
|
| robotel
|
|
Nu
sta in anonimat spune-ti parerea:
|
|
|
|
Povesti de dragoste-
Tabita&Nicusor
Am sa va spun si eu povestea mea de dragoste. intro zi de Octombrie
2004 nu aveam ce face am intrat pe un site de matrimoniale, m-am
uitat la poze cu baieti si unul dintre iei mia placut mult...mam dus la
poza lui si iam scris un comentariu " Imi place cum esti imbracat areti
foarte bine". El cand a vazut ca iam scris, mia scris inapoi ca s
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Un nou capitol
Dedic aceste randuri, tuturor celor care au avut puterea sa se ridice iar in picioare
Pentru Criss
Lumea mea s-a stins in clipa in care am simtit spinii acelei iubiri, pe inima. Am refuzat totul, mi-am dorit sa ma sting, fara ca nimeni sa stie de ce eu, cum,atat de tanar. N-am plans…am pus totul in randuri, ele au plans, in locul meu. V
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Cezara si Razvan
Povestea noastra de dragoste incepe intr-o zi de 14 februarie 2004.Ne-am cunoscut prin intermediul unei prietene bune de-a mea..Desi ne cunosteam doar de cateva ore vorbeam de parca ne cunosteam de ani de zile.Am ramas impreuna de atunci si pane in ziua de azi.Am impartit lucuri bune si ne-am ajutat unu pe celalat.Ne aveam numai unu pe celalat pent
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Prima dragoste nu se uita niciodata
Eram in clasa a5a,si ma plimbam cu prietana mea cea mai buna,cand in fata mea il vad pe baiatul visurilor mele.a fost dargoste la prima vedere pt mine iar el at sa oprit si mia zis,,frumoasa fata,hai sa o violez in scara,,.mentionez k el mai era cu niste baietii iar prin apropiere era o scara de bloc.at pe moment nu am avut nicio replica…dar dupa
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Adela&Alin
Povestea noastra de dragoste a inceput intr-o zi de 29 august 2005 la Busteni. Ne-am cunoscut, ne-am placut...pot spune ca fost dragoste la prima vedere pentru amandoi.
Amandoi eram in vizita la rude acolo. Intre noi sta o distanta de 460 de km. Eu din Craiova, el din Slobozia. După 4 zile de stat impreuna am ajuns sa plangem unul dupa celalalt
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Poveste de Dragoste
Nu am crezut in dragoste si mai ales in cea la prima vedere, dar...iata ca am ajuns sa trăiesc acest sentiment profund nu numai sa cred in el.
Spre întrebarea tuturor "De ce am ales sa scriu si sa-mi afişez acest sentiment pe site?" , răspund: simt nevoia sa destanui fiecărui om ceea ce trăiesc acum. Ce este dragostea nu o poate defini nimen
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
poveastea noastra
De multe ori, traim cu senzatia ca “prima impresie conteaza”… si daca acea prima
impresie este eronata? Daca este exact opusul parerii noastre despre celalalt? Sa
exemplific: Ea crede despre El ca e un adevarat don juan care cucereste femeile cu
farmecul lui, le duce in pat, apoi le paraseste. El crede despre Ea ca e o
“fitzoasa” fara
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
o mica poveste
Cand esti trist incepi sa crezi ca nimienii nu este bun pentru tine si ca numenii nu te vrea Dar eu cred ca cineva acolo sus exista cineva care te iubeste si te intelege asa cum tu ai vrea Tot timpul vom suferi fie ca din cauza iubirii fie ca pierzi un parinte fie ca te-ai pierdut un bun prieten dar sa nu uitam ca Dumnezeu este cu noi Eu cred ca o
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Pt Ursuletul de la Papusa lui
Am sa va spun si eu povestea mea de dragoste. intro zi de Octombrie
2004 nu aveam ce face am intrat pe un site pe nume royouth.com, mam
uitat la poze cu baieti si unul dintre iei mia placut mult...mam dus la
poza lui si iam scris un comentariu " Imi place cum esti imbracat areti
foarte bine". El cand a vazut ca iam scris, mia scris inapoi c
...(continuare)
|
Povesti de dragoste-
Andrei&Dana
Totul a inceput ciudat pentru noi eram doua persoane care ne cunoastem intre noi dar nu ne gandeam ca s-ar putea ca noi doi sa ajungem unde am ajuns...acum avem aproape doi ani de cand suntem impreuna si ne simtim bine...as vrea ca toata lumea sa aiba parte de ceea ce traim noi acum...nu este perfect....nimic nu e perfect dar noi doi stim ca traim
...(continuare)
|
|
|
| |
| |
|
|
ce se cauta
|
