Texte de dragoste
» Scurte Declaratii » Articole » Povesti de dragoste » Declaratii de dragoste » Poezii de dragoste » Urari de paste » SMS de dragoste » Scrisori de Dragoste » Poezii celebre » Arta seductiei » Texte de agatat » Declaratii concurs » Citate » Maniere » Muzica de dragoste » Ajutor » Despre dragoste » Pentru Femei » Diverse » Glume » Audio Iubire » Maxime » Cina Romantica » Citate de dragoste » Link-uri
Felicitari
» Toate categoriile » Iubire » Flori » Animale » Fara tine » Valentine's Days » Martisor » 8 martie » Paste » Craciun
Horoscop
Prieteni
» Cautare avansata » Vreau si eu
Publicitate
AromatikSpa.ro Aromadifuzoare si Uleiuri aromatice pentru o relatie de succes



Un inger se arata

      Viaţă






O lebădă albastră pluteşte pe apă.
I-a şoptit ceva vieţii...
Un fluture galben zboară graţios
îi cântă ceva vieţii!

Eu zâmbesc vieţii
aştept să mi se răspundă!
Eu salut viaţa
aştept să fiu băgată-n seamă!

Un porumbel roşu zboară spre cer,
i-a şoptit ceva viaţa
Un şarpe alb moare înainte de apus
l-a mângâiat viaţa!



Dansul iubirii






Ai păşit încet -
în paşi de vals
şi mi-ai lăsat un zâmbet
trecut peste lume.

Ai alergat încet
făcând o piruetă...
şi ţi-am şoptit
că ţi-am ales secretul.

Te plimbai cu luna...
te-ai oprit din dans...
ai început să-mi spui:
“Nu te mai aud, iubesc!”



Început






Am cunoscut un suflet
un suflet de culoare.
Griul ce mă-ndeamnă
să adun praful de stele.

Am cunoscut o mână
stânga. Ce frumoasă!
O mână ce mă-atinge
pe gându-mi depărtat.

Am cunoscut petale
şi frunze galben, moarte...
şi-am cunoscut şi luna
cu cerul negru-n zi.

Te-am cunoscut pe tine,
cu gustul de pelin,
cu buzele-ţi ca mierea
şi râsul de copil!



Copil...






Mă aplec ... te desenez
şi sar să te sărut.
Închid ochii. Te visez!

A plouat. Ai dispărut,
dar mi-ai făcut cu ochiul...
te-aştept...!

M-am înşelat. Tu ai plecat
dar eu tot desenez...
Sunt doar un copil
Neîmpăcat.



Râd







Mă mângâi fără să vrei
cum ai făcut atunci, demult
şi râzi la mine, dulce grai,
cum n-ai facut-o niciodată.


De mi-ai ieşit aşa în cale
nu te-am văzut căci nu vedeam,
decât soarele
atârnat de-un nor.


Când ai plâns
n-am ştiut ce să cred
adevărul
nu se lăsa văzut.


Şi acuma râd la tine
la soare, la lume.
M-ai iertat, m-ai învaţat
să-ţi şoptesc, să râd în lumină.

Azi cred în viaţă
Soarta îmi surâde.
Cred în tine
şi-mi place să cred...



Din nou...






Un suflet ce te-aşteaptă
în norii plini de lacrimi
nu-ţi vrea privirea, ce n-a
pornit din steaua-ţi...
ci sărutul buzelor pecetluite
caci eu...exist!
Aşa cum sunt, iubindu-te pe tine,
şi te aştept, nu mă cunosc,
şi plâng şi râd şi plâng.
Alerg, te văd, te strig
suspin şi râd din nou,
ştiu...n-am crezut că pot
să râd fericită!



Îndemnaţi de ploaie






Şi uite aşa au plecat-
îndemnaţi de vânt,
sărutaţi de soare.
Şi mângâiaţi de ploaie

Ei doi! Au rămas singuri.
Erau oricum uscaţi...
Eu – nu mai aveam culoare,
El – nu mai avea aer.

Trăiau pentru frunza lor...
se plimbau cu vântul,
râdeau cu ploaia
trăiau cu soarele...
se iubeau!



Întuneric






De ce v-aţi adunat aici?
Aţi văzut că e mult soare
zâmbet şi culoare?
Aţi început să ne şoptiţi
cuvinte dulci cu gust de vânt
şi-un legănat de-aduceri aminte.
Apoi cu picuri mici şi calzi
ne-aţi alintat trupul firav
noi am crezut, am adormit!
Cu zâmbetul în suflet...
aşa am rămas pe veci...
acum e vară, întuneric şi-o ploaie rece...



Au fost stele...






Mă mângâie soarele pentru că râd...
l-am păcălit. Sufletul îmi plânge.
Tu mă alinţi cu cântul,
e trist...şi ştii
că ţi-ai uitat parfumu-ţi
în palma mea uscată.
Mi-ai promis că mă găseşti,
dar eu...te-am pierdut?
A dispărut şi soarele
nu mai pot să-l mint,
şi curios...
aseară au fost multe stele...



Ai atins un înger






Te-aş arunca pe lună
să nu-ţi mai văd lumina.
Te-aş lua cu mine-n lume
dar ninge cu durere.

Ai spus că eşti o stea,
ce brusc dispare-n noapte!
Ce dulce minte gura ta
dar luna nu te-ascultă.

Ai atins un înger
şi au căzut trei stele.
Acum e bucurie-n lume
iubirea a căzut lângă mine!



Alerg






Ţi-am construit castel
pe ţărmuri de nisip.
E construit din brize
din scoici şi spuma mării!
Mi-e frică să păşesc
căci stă să se prăvale,
dar, Tu alergi prin el,
strigându-mă pe nume.
Ai flori în mână,
flori negre, albe.
Aş face un pas
dar eşti la braţ cu luna
şi raze are-n păru-i,
şi flori din palma ta...
e-a ta iubită – noaptea
dar trist şi fără stele!



Plouă...






Cerul  îşi udă pleoapa
aşa  te rog, Doamne,
să cadă-o stea în astă noapte
să-mi dăruieşti chip şi aripi
crini albi la geam să-mi pui.
Dar n-am o stea pe Ceru-ţi mare,
şi paza mea cred că a plecat...
sunt sus în vârf de munte
plouă tare...
nu îmi e frig!
Vreau să dansez, dar  cântecul e mut,
aştept...că poate vine,
simt...



Şi uite aşa






Şi uite aşa au trecut clipele
cu brize reci, de la apus,
credeam în stânci, credeam în vise
râdeam cu pescăruşii  în zbor

Pluteam  cu vântul sub aripi
şi scoicile mă ascultau,
peştii îmi îngânau cântul
şi în freamătul apei jucau clipa.

Dar  luna a căzut!
şi soarele fierbinte.
Hera se plimba de mână
cu  un zeu  micuţ către un nou uscat...

Şi uite aşa au  rămas pietrele
şi somnul i fără culoare
marea murise
noaptea ca ziua s-a stins.



Vis – poveste






S-a despicat cerul şi-a picat un înger
s-au poate s-a crăpat, şi au căzut doi.
Merg, alerg, mă-mpiedic de un nor
şi o stea în pom clipeşte suferind

Totul parcă  nu e Lume
iară viaţa e un vis
ninge, plouă, raze râd
iară noaptea stă poveste!
Şi mă plimb c-o stea în mână,
povestind unui nour
luna pictează, în păr
am raze o mie...

Şi nu  ştiu – dulce iubire.
Ceasul  a-nceput să bată?
Moare Luna din Iubire
Pentru cine bate ceasul?



E ora...






E ora aceea – şi îngerii dorm
e ora când visul miroase a busuioc.
Chiar dacă spun “NU”
e ora când totul e trist şi pustiu...

E ora când Luna, e-ascunsă de Soare
şi stelele râd, atârnate de ploaie
şi Ochiul le vede pe toate-adunate,
e tristă tăcerea ce vine aproape...

E ora la care mă rog să-te-ntorci
clepsidra  nisipu-şi opreşte,
e ora când noaptea stă în cumpănă
e ora la care iubirea se le plimbă-ntre noi.



Trăiesc






O floare de nuc,
şi una de salcâm...
un alt boboc de măr
şi o petală ascunsă...

Un nor pierdut pe lună
o stea se scaldă-n mare!
Dar viaţa-i anormală
şi soarele-i la pol..

Mă ţine-n mână
şi nu  pot  respira.



E foaia plină...






Stiloul nu mai scrie
aştept demult -
de-un sfert de veac
e foaia albă.

Mai trec cinci ani
sau poate zece
te-aud, zâmbesc,
mă prinzi de mână!

...timpul s-a-ntors...
am aripi lungi şi pot zbura
am casă-n cer...
şi viaţa ta!



Poţi?






Te-adun din suflet
şi te ţin aici
te-adun dintr-o vioară
era o noapte oarbă...
departe..depărtată noapte
fericire, fericire oarbă...
nu pot să nu cred,
nu pot să nu uit,
nu pot să nu iubesc.
Departe şi aproape deodată
Aproape, dar departe-mi inima
adun flori uscate
şi scoici din mări care-au secat
Punem pariu, Honey?



În seara aceasta






Poate că o să mor în seara aceasta
La capul unui Înger nou,
poate când o să mor
o să te strig pe nume
iar Tu te vei unii pe veci
cu inima-ţi nebună
tăcerea-ţi va strivi privirea
cu lacrimi, flori si scuze
ai să mă hrăneşti.
Ceasul nu-i... a existat
şi dacă mor...Cui i-a păsat?
Ce fire-ai să aduni?
Ce trecut te v-a înfuria?
Şi dacă mor mă vei întoarce?
Vei fi un Nimeni
ce-l bate vântul trecător?
Îl scuipă ploaia...
Îngenunchez!
Iertare cer! În veci să mor
că “te iubesc” pe buze...



Ideea






Trăiesc cu visul, noaptea-n mână
doar una am şi zic că...e nedrept.
Ruptă de prea multă strângere.
Ştiu! Nimeni nu înţelege Nimic!
De ce nu înţelegem Viaţa?
De ce Tu m-ai înţelege  pe Mine?
Nici nu-mi doresc.
Aruncă-mă! Ai nevoi de mine
ai nevoie să ştii că odată am fost fericită
mă ţii lângă Tine? În braţe ?
E noapte! Îmi spune cineva “Noapte Bună?”
cineva a plecat la 17 şi 18 secunde
aştept să iubesc un Om
şi-un colţ de Suflet...
am câştigat...Izvorul Mântuirii.



Nimicuri                                                                                                                                                                






Îmi era dor să mai scriu Nimicuri
pe care nici Mama nu le răsfoieşte
pe care Tu nu dai nici doi bani
pe care Eu le iubesc.
Nu au rimă, ritm, măsură
nici nu seamănă a poezie.
Ce prostii! Aici e Viaţă...
uite sute de cuvinte, care...
nu au nici o legătură cu Tine!
Om de rând ce nu iubesc.
Cineva vorbeşte cu mine
ascult W.A.S.P.
Nu înţeleg! Nu vreau
Vezi...Viaţă!
Păstrează-ţi ideea pe mai târziu
ne întâlnim în albastru...
joi sau cel  târziu...vineri!



Rob






O să-ţi servesc vinul din Cer
Exact! E târziu pentru otravă
a fost Apus şi-a respirat
nu am salvat veninul dar am vin.
Schimbăm puţin condeiul,
şi Dumnezeu se va odihni.
Crezi că se va supăra?
O să-ţi ţin călimara
şi Rob al iubirii-ţi voi fi!
În genunchi pe ghimpi
zi, noapte
probabil visez
să renunţ...
te plictisesc şi nu-ţi ţin bine călimara
perfect!  Accept să demisionez.

am înţeles greşit?



Alina sâmbătă seara






Urăsc seara de sâmbătă
mă hrănesc cu rouă
cu aur lichid
mă urăsc pentru că sunt
cea mai frumoasă din Lume!
Sunt frumoasă când plâng.
Te-ai uitat ce bine arată
o lacrimă
din faţă şi din profil?



Plănuisem să ningă






Voi pleca în seara asta
voi pleca cum mi-ai promis
atunci!

Planuisem să bată vântul
sau cel puţin să ningă
să nu vadă!

Doream să fie stele şi curcubeu
în noaptea după ploaia
fermecată!

Voi pleca în viaţa aceea
cum ţi-am promis...
pe cărarea pierdută...



Aşa cum m-ai găsit






Erai acolo pentru o secundă-
probabil te-a uitat luna...
te aud! Râzi şi apoi te bâlbâii...
apoi dispari în ceaţa nopţii...

Rămân şi eu fără cuvinte,
rămân goală aşa cum m-ai găsit,
fără alint şi flori uscate
fără ca cei din jur să afle!

Ţintesc mai sus! Mă rănesc
muşcată de un colţ de stâncă
şi...te-ntorci. Risc. Ştiu că...
poţi muri la mine-n braţe...



Plouă !!!






Plecând capul sub cer
L-am rugat aseară
să-ţi ofere Fericirea!

Mi-a oferit...o ploaie,
nu fulgera, nu tuna
plouă, plouă cu mine.

Era un semn. Ştiam!
Ştiam şi când ai terminat...
te-ntrebi cum e posibil?

Eu – L-am rugat doar
Să-ţi ofere drumul până la mine
şi El mi-a oferit o ploaie!



Am vrut să-mi cumpăr flori






Săptămâna trecută
am vrut să-mi cumpăr flori,
probabil -
pentru că petalele au uitat
să-mi zâmbească.

Mă gândeam
ca din aduceri aminte
o să mai zbor
pe-un colţ de nor...
şi-apoi de sus...

Să mor  văzându-ţi chipul
şi ochii ferestre
Atât...doar
să uit că m-am născut...



Locul meu nu era acolo






Vroiam să-ţi spun  “Noapte Bună!”
dar drumul, zău, mi-a fost oprit
dădeam un beep la colţ de stradă
şi un copil a-nţepenit. Ţipa!

la mine-n gura mare
că locul meu nu e aici.
A spus apoi, şoptind de parcă
ştia şi el ce vreau să zic...

“Mai bine lasă. Fugi departe...”
am stat acolo. La un pas de tine
am stat, am stat...şi am murit!



Mâine în zori






Nu am plâns!
Doar mi s-a rupt sufletul
în două.
O parte s-a înecat cu lacrimi
şi a sucombat ţipând după ajutor,
iar cea de-a doua...
stă! Privind...
“E trist să mori
dar asta am să fac
şi eu...
tot mâine-n zori.”



Pierdută în ceaţa cotidiană






M-am pierdut pe mine
în ceaţa cotidiană
m-am pierdut în nimicuri
zburând către eden.

Pierdută în vorbe zilnice
în sentimente bine temperate
credeam că ştiu adresa
spre care tu m-ai aruncat...

Tu nu eşti vinovat
Eu nu mai exist ...dar ştii
că  şi neexistând
n-am uitat să Iubesc!

Liniştea ce ne leagă
tăcerea pe care mi-o oferi
este pentru mine...
o ceaţa corozivă.



Nu ai timp






Nu ai timp să-mi scrii
ştiam!
Nu ai timp de fapt nici să mă
minţi,
tu, Sufletul Meu ai timp doar de
realitatea înfăşurată
pe vertebrele încleştate.
Da! ştiu, ţi se pare normal.


Ai timp doar atunci când,
plouă,
sau este noapte
rece,
ai timp doar atunci când
ninge,
sau când îţi cântă noaptea
cu  lacrimi pe acoperiş.

Ai vise tremurătoare
doar atunci când aştept!

N-ai timp, să-mi crezi cuvântul.

Dar când visez,
o să ai timp
să mă trezeşti!

şi să alungi speranţa.



Copilă sunt!






Nu am crezut că lumea se învârte
într-un singur punct. Iar atunci când doarme
se trezeşte şi o ia de la început,
pentru că a uitat partitura.

Să te trezeşti mereu
făcând acelaşi lucru ?

Gândesc către nou
detest plictiseala;
apreciezi?

Am construit castelul de nisip
de care-ţi vorbeam
acum o săptămână...era populat
cu vise senine.
Îţi aminteşti? Ai stat aşa de puţin!

Sunt tristă azi şi revoltată
căi nu ştiu ce...adica...ştiu!
Vroiam să zic că nu înteleg.
Erai acolo unde eu nu vreau să fi.
Eşti oare fericit?
Atunci de ce nu eşti aici?

Nu ai decât de pierdut,
de suferit şi ai să mă urăşti
pentru ce plănuiesc...

Plănuiesc să-ţi fur luna,
în noaptea nunţii tale şi zâmbetul meu
răzbunător
să-ţi răstoarne gândurile.

Copilă sunt!

Căci tot ce vreau
este să mă iubeşti pe mine!
Nimic mai mult!



De s-ar crăpa pământul





De s-ar crăpa Pământul
şi aş intra în el
le-aş spune zeilor
că viaţa mea a fost în mit.

Am crezut şi în poveşti cu zâne
unde sfârşitul era de vis,
am crezut că Afrodita
plângea cu frumuseţea-n dar.

Nătâng-copil din mine
râdea mereu. Frumos!
Credeam în tine, Suflet
şi în povestea ta de ieri.

Stăteam să nu mă minţi
că vrei cu adevarat
să-mparţi măcar bucuria
şi zilele în dar.

De s-ar crăpa pământul
în genunchi te voi striga
le-aş spune zeilor că viaţa
ţi-am încredinţat-o definitiv...



Visez mereu la rochia albă





Într-o zi am spus DA  fericirii
ştiam doar că mă mint
ştiam că nu mă va compara cu tine
şi totuşi, am spus DA  fericirii.

Visez mereu la rochia albă
la casa mea şi la copii,
adorm ţinându-te în braţe
şi dimineaţa cred că te-am uimit.

De multe ori fac şi cafeaua
cred...că am încurcat rosturile vârstei
te-astept ca nimeni alta,
şi-apoi plâng....Nu eşti aici!

Pe drumul tău ai fost sortit
şi mă trezesc din nebunie,
“De ce oare te-am oprit?”
şi plâng... Ştii asta?

Nu ai de unde!
Eşti fericit.
Sunt pusă-n gândul meu
cu aşteptarea.



Te aştept mereu






Sunt zile când te-aştept să vii
şi parcă treci pe  lângă mine.
Mă apropii dar încet la geam
şi sper să  te zăresc cum zbori,
sub cerul lung şi negru
ca o pasăre albă.
Dar plouă trist.

Mă plimb
cărare am făcut
răbdare am, căci stiu că vii.

De n-o să vii, e mâine iar
şi iar te-aştept, te chem
şi  timpul greu!



Demult





Mi se părea de multe ori
cum am crezut în stele
că mai există azi, acum
cavaleri cu pulbere de vise.

Cu scrisori...parfum de toamnă
serenade la balcon
voiajeri de primăvară
cu iubirea-n zbor.

Visez de multe ori
poate de aceea-n zori
nu am timp
de adevarul zilei mele.

Şi-s nătângă, mă împiedic
văd şi sper visând la stele
cad naivă-n plasa lor
Crezioare o femeie?

Sunt prea rea de multe ori
caci mi-e inima în nori
lupt ştiind de cavalerii
albi pe lângă casa lor.

Am oftat...o fi pe lume
suflet pentru mine?
Se trezeşte, astăzi, mâine...
poate...într-un alt etern.



Timp






Ieri am sădit  fericire
şi azi am primit un buchet de raze.
Tot azi rodesc încredere
iar mâine voi primi un zâmbet.
Într-o Luni o să sădesc sănătate
iar Marţi o să primesc o lacrimă
de sânge.
Miercuri o să arunc privirea
Joi o să iubesc viaţa,
Vineri o să mă gândesc la tine
Sâmbătă o să te aud
Duminică o să plâng după tine...



...şi mi te-a dat






Mi s-a năzărit
să vreau
să te fac fericit.

Da!
aşa brusc şi dintr-o dată
te iubesc mai mult ca ieri
şi mult mai puţin decât mâine.

Ce ai facut?
Nimic! Probabil că ai fost
doar indiferent.

Nu-ţi reproşez
e doar o fărâmă din realitatea
pe care o provoc.

De ce?
Pentru că ea
te-a adus în viaţa mea
şi mi te-a dat.



Desculţă printre spini






Alergam desculţă printre spini
nici eu nu mă mai cunoşteam.

M-ai prins de mână
te-ai uitat fix în ochii mei.
În clipa aceea ştiam cum mă cheamă
ce vreau, de unde am venit
şi unde o să merg.
M-am plimbat apoi noaptea
cu tine de mână şi visam
cu ochii deschişi.

M-ai adunat de pe un câmp
plini de cactuşi siberieni,
mi-ai spus că stelele au
fost create pentru cei care
le privesc cu ochii îndrăgostirii.
La-nceput îţi era dor de mine
zburai către norul meu ca să mă vezi,
să mă ţii de mână, să mă priveşti în ochi.
Apoi, eu am ştiut ce-i mai bine
când, unde şi cum să te dezamăgesc.
Aşa am pierdut tot!
M-ai pedepsit, am plâns, sufăr
dar “iarta-mă” este uşor de spus.

Într-o zi toate florile
or să ţi se pară mai frumoase
...şi mă vei iubi!



Şi iar te-am pierdut






Mă plimbam într-o zi normală
printre oameni normali.
Am zarit o mână
de om bătrân.

M-am uitat in ochii lui.
Era trist sub vreme.
Am hotărât în acea clipă
să mă plimb numai cu ochii deschişi.

Era pentru prima dată.
M-am întrebat “De ce?”
şi mi-am răspuns:
“Înaintasem în viaţă!”

Am văzut apoi veselie
oamni care cântau,
găseau fericire în jur,
sau poate doar păreri de fericire.

Apoi am zărit ochii tăi.
Mă iubeai fără să ştii
şi erai un tânăr superb.
Te doream doar pe tine.

Doream să mă uit în ochii tăi.
şi căutându-te am plecat
fără privirea ta, fără tine
şi iar te-am pierdut.



Ne-am născut oameni






E uşor să spui : “nu vreau să încurc.”
cine vrea?
Ne-am născut oameni.
Pentru că aşa a vrut Bunul.
eu aş fi vrut să fiu fluture...
câte o viaţă în fiecare zi.

Diferenţa?
Avem sentimente!
E uşor să să spui,
e greu să uiţi, să ierţi.

Cred în cuvinte!
Poate că şi acesta este defectul
Meu de Om!



Nefericit!






Ador să te iubesc
suspin de dorul  tău.
Sunt fericită atunci când soarele răsare
cu chipul tău.

Acum stau. Privesc înaltul
şi sper că-n noaptea asta
stelele să nu fie supărate pe noi
şi iar aştept
vocea să ţi-o aud.

Nu ştiu ce faci
dar simt până aici
nefericirea!
Să-ţi spun ceva...
sunt cea mai vinovată!

Sunt pur şi simplu înnebunită
după tine. Privirea, glasul,
frumuseţea, dorinţa ta...
îmi pare sincer rău
şi-mi pare rău de răul care-mi pare
că nu te mai pot face fericit!



Am tot ce vreu






Sunt cel mai nefericit
om din lume
pentru că mă hrănesc
cu elegiile mele...

Caut mereu în jurul meu
să mă opresc
nu ştiu! O clipă
să văd cât sunt
de fericită!

Am tot ce vreau
ce ştiu, ce pot
şi îmi doresc...
un minut azi...
să trăiesc clipa
darul acesta sublim
să nu-mi cadă din mână,
să nu-l pierd.



Vezi ce scrie pe cer






L-am rugat pe Dumnezeu
s-adune minunile pe cer
un nume, dar să scrie
sufletul să mi-l descrie.

Din soare, lună, stele
toate!
Privirea să-ţi abată.
Un TE IUBESC
scris mare cât cerul
şi la fel de etern.

Mi-e inima la tine
dată!
Priveşte sus!



Intimităţile






Mi-a zburat mintea
am rămas cu Sufletul.
Sufletul s-a săturat.

Într-o zi ploua.
“Neinteresant” - spunea unul
“Uimitor” - adăuga altul
“Magic” - şoptea altcineva...

Da!
Erai Tu.
Ţi-am pus petale de rouă
în palme

Nu crezi? Ştiu.
Nu ai crezut niciodată
că viaţa se ascunde
să nu i se citească intimităţile.



Cazi! Râzi! Pleci!






Şi-a întors Dumezeu faţa la lume.
A început să plouă
cu stele, îngeri şi nori
Cazi?

Ştiu! Te-ai ferit şi tu de Mihail Crăciunel. Râdea de-o stea.
Luna se juca cu norii.
Râzi?

Şi-a întors Dumnezeu faţa la lume
şi a plâns o dată.
S-au adunat toate vorbele
la Ceruri.

Pleci?



Alerg






Alerg de parcă sunt în Troia
plină de curaj
să dau ochii cu tine.
Dar, tu, plecat fiind la tine
în cetatea-ţi mare cât privirea
luptând cu soarta ta şi-a mea.

Alerg să-mi fie soarta mâine
în braţe să-ţi adorm un ceas
a ta fiind...
doar cinci minute
durere mare am în glas.

N-auzi, Minune, corbii?
Cântare-mi fac pe veci
aicea vreau să mor
la poarta cetăţii
Măriei Tale!



Numai atât?






Ţi-e frică de îngeri?
Ţi-e frică să plângi?
Ţi-e teama de noapte
Ţi-e dor de zi?

Sunt  înger
şi plâng
noaptea mi-e sfântă
iar ziua este ferice!

La zori înviu
pentru că ştiu
că poţi iubii
un înger!

Numai atât?



Un înger se arată






Un gând mai dulce,
adiere.
tu, special ca întodeauna,
rămâi.
Ai ochii mai frumoşi ca
cerul
şi gura ta, Minune pe
pământ.
Şi părul tău frumos ca
seara
aievea dar să nu te
văd.

Iubesc un Înger pământean.

Doamne,
Te rog, Doamne,
nu mi-l lua...



E pur si muove






Când te-am văzut prima oară
stăteai la geam fumând plăcut.
Nu m-am putut uita la tine.
Luminai ca un soare
Priveai, fumai... Tutunul neştiinţei
nepăsător
ca pământul care-şi vedea de drum.
E pur si muove!

Ştiam că te iubesc...
Tu nu ştiai nimic.
E pur si muove!



Mi-am ascuns sufletul






Mi-am aruncat spre cer privirea
lacrimile le-am pus în curcubeu
buzele le-am lipit de lună
iar zâmbetul în praful astrelor.

Când a început să tune o dată
m-am speriat!
Şi mi-am ascuns sufletul.
Ploua încet cu lacrimi...

A doua zi era soare
trist...
curcubeu, ploaie, primăvară
vară, toamnă, Moş Crăciun.

Ce eram eu?
Un om pe şirul anotimpurilor
privirea, lacrimi, buze, zâmbet
Unde sunt?
Suflet?
Nu mai era...



Cum este mai bine






Sunt multe de spus
deşi au rămas atât de puţine,
nu mai înţeleg nimic
deşi totul îmi era foarte clar.

Mă întreb, Suflete,
unde, ce, cum şi când
este mai bine
doar pentru tine.

Necunoscut îţi e cuvântul
cum îmi e Viitorul
te întreci în Destine
şi Lumea cu  mine.

Îţi spun că vreau doar Linişte
şi-un strop de noroc
însă al meu
în vântul rece...



Invers






Am cules petale din flori de mare
iarbă de munte din copac
râset de copil din scoici
şi ploaie din soare.

Am adunat o viaţă întreagă
nisipul din scrisori de vară
petale de spini din curcubeu
enigme din sufletul oamneilor.

Am dansat cu îngerii
în norii de zăpadă
am cântat cu vara
în colind de ninsoare.

O viaţă invers decât pământul
o lume invers decât luna
o viaţă fericită
invers decât adevărul.



Aproape de tine






Un nor de vară
altul de zahăr
puf peste tot
parcă stau cu capu’n jos.

Fug de mine
vin la tine
sar, alerg mă răstoarn
iar dispar şi iar apar!

Mă joc, râd
plâng, mă colorez
zâmbet mi-l îndoi.

Îmi plac!
Pentru că mă aduc
aproape de tine!



Definiţie






Oamenii – nasc oameni
florile – răpesc polen
norii – aduc ploaie
pământul - creste aer...

Ce suntem?
Durere, plăcere
apă, vânt
pământ – durere!

Oamenii – nasc oameni
Oamenii – lovesc alţi oameni
Oamenii – plâng cu lacrimile cerului
Oamenii – cresc florile
Oamenii – sădesc...

Fericire, bucurie,
râset de copil,
lacrimi, speranţă,
definiţie de amor!



Minute






O să vii într-o zi
şi o să baţi la uşă...
sau poate spre fericirea ta
o să-ţi sune mai întâi telefonul...

E dorinţa mea cea mare
pe care tu, o aprobi
de fiecare dată
în fiecare clipă.

“Nu mă intereseaza nimic
mâine pleci...”
nu te intereseaza nici
luna gladiolelor...

Ce sunt eu în viaţa ta?
10 minute de linişte?
10 minute de dor?
10 minute de zâmbet?



Mă opresc






Merg înainte
zăresc o umbră.
Alerg!
Plâng printre frunze.

Maine e mai bine.
Erai mai frumos
ca un înger
m-am blocat!

Cunosc fericirea
mă opresc
uit
de viaţă!

Eşti tot ce îţi dă natura
tot ce pot avea...
Lacrimi.
Mă opresc!



Ploaia ce se şterge





Să fie oare viaţa
ca frunza din copac?
Firavă, frumoasă, plină de culoare
galbenă, roşie, zâmbitoare
tristă, dansând...călcată în picioare?
Uscată...adunată, arsă... zob!?


Zâmbetul
să fie oare răsărit de soare?
Umbrit, plouat, şters
plimbat, ascuns
arzător, trist...?

Ce esti Tu?
Ce sunt Eu?
Pe lângă tine...
sunt ploaia ce şterge...
sunt frunza ce arde...
sunt viaţă dincolo de natură...
şi floare de colţ în zile de iarnă...

Tu?
minune în colţ de cer
Mare în lumea cerească
adiere în lună de august
parfum în mijloc de toamnă
tot în viaţa de azi...



Când tu eşti primăvara







Eşti ca un fluture care dă viaţă
prin coloritul lui minunat.
Eşti scânteia ce arde mereu
şi dă foc întregii mele fiinţe
luminându-mi sufletul înnegrit.
Mă-mbraci cu puful tău de înger
să-mi ţină cald
în cele mai friguroase zile ale iernii...
De ce îţi e oare ţie teamă de fericire?
Când tu eşti primăvara
cerului pe pământ?



Minune cerească






Chipul tau – a uimit lumea
parfumul pielii tale
miroase mai frumos
decat orice altă floare
din lumea celor muritoare.
Bucuria ta transformă
ploaia în lumină şi
râset de copil.
Ani mulţi
mii şi mii de suflete
te-au căutat
şi au murit
cautându-ţi minunea!


În aceasta lume, au aflat
că există
cel mai perfect
suflet din lume...
Într-o zi...
ce-i drept,
te-am găsit eu.
Poate prea târziu,
dar nu atât de târziu
ca să te iubesc tot restul
vieţii mele.

Iar azi..
cadoul meu pentru tine...
e viaţa mea în inima ta
de înger sfânt
coborât în lumea noastra!
Te iubesc!
Minune cerească!



Cu pruncul






Ca să mor – o să-mi las trupul
să se odihnească...
dar să nu fi surprins niciodată
viaţa mea,
dacă sărutul tau, uitat pe buzele mele
o să mă readucă la viaţă
întocmai ca-n pădurea adormită.

Când o să mă renasc
să nu te minunezi
căci tu însuţi eşti minunea şi ei
nu îi este dat să se minuneze.

Când o să-ţi întind braţele
cu cel mai minunat  prunc
din lume
să nu plângi
căci e iubirea pe care o duc
în  sufletul trupului meu
din ziua Facerii Noastre.



Deochi






Te-au deochiat îngerii în somn
pentru că ei ştiu
miracolul..

S-au minunat pe rând
în fiecare noapte când
“Noapte Buna!” -ţi spun!

Şi ei cunosc din Cer
până-n pământ
toate tainele
şi părţile componente
ale miracolului care eşti !

Doar aşa din când în când
mai fericită decât îngerii
te pot atinge!

Stâncile de peste drum
dansează cu o lentoare geologică
sperând să le arunci o privire...
Din când în când...
îngerii te deoache în somn...



Poezie...






A trecut o zi...şi chiar o lună
am uitat că tu eşti cea mai bună
prietenă a timpului convertit.
Am uitat că tu m-ai învăţat
să zâmbesc, să iubesc,
să trăiesc şi răsăriturile şi amurgul.
.
Şi uite aşa te-am aruncat...
amintindu-mi doar uneori...
de tine...

pentru ca să am întotdeauna
la cine mă întoarce
fără să-i fiu de prisos.



Suflet...






Acele flori-
ce plâng în mângâierea vântului,
acel copil timid-
ce vrea s-apuce mâna mamei,
ochiul –
ce e sătul de lucruri false,
şi iată...
te descriu pe tine, Suflet!

Te-ai îmbrăcat în negru,
n-ai plâns!
Ai aruncat cuvinte
şi-apoi ai amuţit.
Priveai în gol, clipeai...
scrâşneai din dinţi,
şi-ai început să zbori...

Am alergat atunci
ca să te prind de-o aripă.
Te-am prins!
Te-ai speriat...
nu mă mai cunosteai,
şi-atunci am înţeles...
cuvintele bunicului!

“Dacă iubeşti pe cineva, lasa-l să plece, de se va întoarce...sunteţi facuţi unul pentru altul...
Amin!”



Sunt goală...






Sufletul meu
a fugit de mine,
căci e sătul
de atâta tristeţe sarbădă şi reeditată...
Am rămas goală,
goală...pe dinăuntru...
şi bate vântul,
e rece şi frig,
e întuneric,
şi nimeni...nu bate,
la poartă

Sunt goală
ca o statuie!
Mi s-a şters parcă
de atâtea lacrimi
şi zâmbetul...
ce odată, îl mai aveam.

Fals...
aşa fals cum era
s-a dus...
sunt parcă o păpuşă,
cu ochii trişti,
goală pe dinăuntru...
căci Sufletul
a plecat, săturat de atâta
durere!

Sunt goală...
şi acum
după atâta timp
accept realitatea:
Sunt  Nimeni
în faţa lui Dumnezeu
căci am rămas
fără Suflet...



Când nu mai e






Un om nu ştie
ce-nseamnă durerea
pentru că durerea se uită.
Nici nu va ştii vreo dată
ce-nseamnă lacrima
pentru că lacrimile dispar.

În schimb va ştii ce-nseamnă fericirea
pentru că ea doare când nu mai e
şi locul ei gol trezeşte groaza
pustiului.



Vreau să ştiu






Lacrimi reci, calde.
Îngeri  zburând,
stele căzând...şi te-ntreb Doamne:
“ De ce eu?”
N-aş fi vrut să rostesc
această-ntrebare!
“ De ce?”
pentru că nimeni un are
răspuns.

Văd
pasări spre cer,
zburând!



Vremea când se scutură magnoliile






E vremea când se scutură magnoliile
şi flori de nu-mă-uita.
Ai plecat,
ai plecat...

E vremea când se scutură magnoliile,
tu nu mai eşti,
trimit un mesager înaripat să te caute
şi el se întorce împovărat de-ntuneric.

E vremea când au murit magnoliile
şi totul în jurul lor e trist,
e vremea când nu mai râd
e vremea când pot în sfârşit să plâng,
dar nu mai am lacrimi.

E noapte şi totul e mort
în jurul meu!
Copacii coroana-şi pleacă
eu stau lângă ei şi tac.

Am învăţat să renunţ...



Blestem






Când ai să dormi
de mă visezi,
nu te mira!
Căci de acum
şi pâna-n veci
voi fi muza
nopţilor singure.

Când ai să mergi
şi-ai să mă auzi
nu te mira,
căci de acum
şi până-n veci
voi fi mereu
cântecul tău
cel mai iubit.

Când pleci şi vii
voi fi mereu acolo...
nu te mira!
Căci  voi rămâne
lumina umbrei tale
nedespărţită.



Alina







M-ai chemat?
Ştii ce-ai chemat?
Numele meu,
îngeri, comete,
florile nopţii
inima mea...
dar n-ai ştiut
că adunate,
sunt suferinţa
nemăsurabilă.

Speranţă?
Te-nşeli!
Un nimeni sunt eu...
şi mă numesc
durere pentru tot ce există
pe lume.

Sunt Eu...



A fost...







O umbră-mi alunecă
pe faţa-mi
şi mă inundă.

Ce-nseamnă “a iubi”
când iubire nu mai
există?
Ce-nseamnă  “a trai”
când iubire nu  mai
există?

Răspunsu-i simplu...
Verbele au uitat conjugarea
la timpul prezent.



Voi zâmbi !






Mi-e dor de viaţa mea
de clipele ce au defilat
cu soare pe chip,
de frumuseţea crinilor...

Visez din nou la constalţii
ferite de vijeliile cosmice,
trăiesc din pulberea lor
auriferă
şi sper ca într-o zi
să renasc.

Vă promit că atunci
voi avea aripi de înger
şi-a să mă înalţa
în slava Domnului!



Viaţă...






Te-ntrebi ce-i viaţa?
Şi eu...
şi nu găsesc răspunsul.
Mulţi spun că e o scenă,
pe care tu urci...
fără să vrei,
fără să ştii -
şi iată...te-ai trezit actor!
Actor...şi ce actor -
pe scena vieţii...
şi nu joci de plăcere,
şi nici de nevoie!
Atunci de ce joci?
Joci...pentru că tu
îţi imaginezi că ţi se cere
că trebuie,
să te agăţi de viaţă...
şi-apoi te-ntrebi:
“Pentru ce am trăit ?”
iar răspunsul...
Ca să urci pe scenă
şi să crezi c-ai jucat.



Dincolo de nori






V-aţi uitat la cer?
Şi ce-aţi văzut?
Da, ştiu! Albastrul norilor,
o pasăre...

Eu văd altceva.
Mă văd pe mine,
văd lumea,
îl văd pe Dumnezeu...
şi-atunci vă întreb:
de ce ne oprim toţi la nori?
De ce nu am învăţat
să zburăm toţi ca Pasărea Phoenix
să atingem sublimul

chiar şi numai o clipă
cu gândul ...?

Autor: Alina Belciuc
Acest articol a acumulat: 172 puncte
de la 40 vizitatori
Cota:
 

Apasa pe o inimioara pentru a vota.
Participa si tu la concurs
Discutii pe baza articolului de mai sus:
Nume
Opinie
cristina
Iulycutza
iuliascumpica2009@ya hoo.com
foaret frumos compu:X:X:X:..:*:*:* :*...
dragutza:X
oamaM
madalina
sweet_midilina@yahoo .com
10
Scumpy Roxy
FRfxjJjCXpzVa
giani
WhFYCSXLkPoA
robotel

Nu sta in anonimat spune-ti parerea:
Nume
Opinie

email:
Alege pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 inainte>  
Poezii de dragoste- Sentimente de neconceput
Ma trezesc si-mi simt sufletul umplut de lipsuri Un inger curat ce-mi zboara prin visuri Trezeste in mine un dor nemasurat Incep sa te caut si cand ti-aud vocea sunt incantat Cuvantul tau m-alinta cu miere si lapte Buzele tale imi arata fapte Un sarut aprins si trupu-ncepe sa cedeze O mana te dezveleste si ochii incep sa cerceteze; In t ...(continuare)
Poezii de dragoste- Am ales cu inima
Am ales cu inima sa merg pe-o cale fermecata Te urmez pentru ca nu am nimic mai drag pe lume Dacaa mereu ma vei iubi va ramane neinfricata Esti soarele ce niciodata nu apune. Si esti tu cea care te asemeni cu un cer senin Cand imi spui despre orice nor strabate Sufletul tau mangaiat de-o adiere lin, E mana mea ce nu-ti va lasa mainile nema ...(continuare)
Poezii de dragoste- SUNT ANII...
SUNT ANIi IUBITE, CE AU TRECUT PE LANGA NOI, SUNT ANII IUBITE, CE NU-I MAI POTI DA INAPOI. CACI AMINTIRILE CE AU FOST, NE RASCOLESC ACUM IUBIRI SI VISE CE AM AVUT , CANDVA S-AU FACUT SCRUM… INCERC ACUM SA MI AMINTESC, CE-AI FOST ATUNCI, CANDVA, SI GANDURILE –MI RATACESC IN AMINTIREA TA. ERAM DOAR DOI COPII PE ATUNCI, AVEAM SPERANTE, V ...(continuare)
Poezii de dragoste- e-dragoste
Soţiei mele, Elisabeta Violeta Lumina mea şi orb de sunt, eu te găsesc Tastând febril aipiuri încifrate, Cu biţi de unu sau de zero te iubesc Şi duble clicuri de singurătate. Visata mea ce-n pixeli te doresc, Înfiorat de rezoluţii maximale Cu şift spre tine soft-am să pornesc, Prin servere sau bloguri sau porta ...(continuare)
Poezii de dragoste- Alinturi
“Iubita scumpa, dragalasa”, eu te alintam Caci imi esti draga ca focului paie Cu mult patos aceste iti spuneam… rupandu-I unei flori petalele Si apoi le asez pe albul asternut Formand o inima in care-ti scrie numele In jurul meu se-mprastie un parfum placut Si-ti scriu pe-o foaie potrivind cuvintele Asteptand ma intreb “Cum va fi ...(continuare)
Poezii de dragoste- De-i dragoste
De-i dragoste ce simt, de ce doare asa cumplit, de ce-mi sfasie sufletul la infinit? Iar inima-mi, sarmana al tau nume il rosteste mi se zbate-n piept nebuna si nu se mai opreste. Iar ochii mei,bietii de ei au plans pana-au secat caci n-au vazut in fata lor, decat chipul tau frumos fecior. Oh!Doamne... de ce atatea lacrimi, de ce ...(continuare)
Poezii de dragoste- Cupidon...copil nebun
Ah! cupidon copil nebun, Ce mi-ai facut tu mie? De sufletul imi plange-acum Si taipa.Dar de ce? Nu stie. Din joaca ta, nebun copil, A izvorat durerea mea, Ai sadit venin In suflet si-n inima mea. Ce drept ai tu, copile Pe altii sa-i lovesti, Sa le promiti iubire Si sa ii amagesti? Tu nu intelegi nimic, din astea toate, Ca iubir ...(continuare)
Poezii de dragoste- ieri astazi maine..
am plecat departe am plecat sa uit de tine dar azii vad ca nu se poate gandul imi e tot la tine te iubesc cu toata fiinta mea desi tu m-ai uitat deja.... odata credeam in tine credeam in noi dar uite ce sa intamplat ai devenit umbra peste viata mea esti ca un nor intunecat ... un vant rece in toamna tarziu un val puternic ce imi zdrob ...(continuare)
Poezii de dragoste- Nu mai e timp
Nu mai e timp sa ii spun ce am vazut in ochii ei. Nu mai e timp sa ii cant ce am simtit in surasul ei. Nu mai e timp sa ii soptesc ce am plans in sufletul ei. Doar in ochii ei .Atat. …vedeam o alta lume…evadam din lumea cruda in vis si feerie…in raiul cuvintelor soptite-nesoptite; …in alta lume…paseam incet pe aripi si iluzii strani ...(continuare)
Poezii de dragoste- Pentru Tine M.Corina
“Esti plecata dar,te simt... in orice faptura divina, in orice gand insistent, in orice...si... Spun floare, de parca in floare se ascunde ceva... altceva decat urmele pasilor tai... Spun pasare, si parca in pasare o urma de zbor... Ar mai fi urma palmelor tale,mangaindu-ma... Spun apa, de parca in picaturi... sunt valuri din ...(continuare)
Alege pagina: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 inainte>  
 
 
 
Noutati

Forum Galati Braila anunturi Online
Newsletter
Publicitate




ce se cauta

Home | Contact | Forum | Blog | Felicitari | Prieteni | Casatorie

 

http://www.leadpro.ro

search with google
Termeni si conditii de folosire ale acestui site.