E-Dragoste Blog

Multi dintre noi, la inceput de an, isi pun dorinte, isi fac planuri si au o stare generala de optimism, gandindu-se cate lucruri vor sa schimbe, sa inceapa sau sa termine. Nu consider ca avem nevoie de o anumita zi din an in care sa ne propunem sa schimbam ceva. O putem face in orice moment, chiar si acum.
Dar viitorul pare ceva care ofera automat o oportunitate, o sansa la schimbare. Nu cred ca este asa.
Sa privim putin in trecut. Cu totii avem amintiri frumoase, care incet incet s-au transformat in imagini sterse, precum fotografiile bunicii, lasandu-ne doar cu impresia ca au existat odinioara, ca “am trecut pe-acolo”. Pe mine nu aceste amintiri ma macina, ci acelea pe care, la vremea respectiva nici nu le-am considerat a fi de valoare. Perioada in care eram copil, in care n-aveam nici o grija si vedeam viata cu alti ochi decat acum, cand universul meu era mult mai uniform si ma duceam la scoala generala. De cate ori trec prin orasul natal, parca imi apare in minte imaginea mea de acum 8-10 ani, parca ma vad strabatand aceleasi locuri si gandindu-ma cate lucruri pe care mi le-as dori nu le am. Acum imi dau seama ca, dac-as putea da timpul inapoi, nu m-as mai plange de nimic si as pretui fiecare moment din mica mea lume, care acum mi se par infinit mai pretioase. Simt ca am pierdut parti ale trecutului cu lamentari si cu vise desarte la alt stil de viata care probabil nu exista. Deci, o parte din mine e bine ancorata in trecut si, daca ar fi sa-mi pun o dorinta de anul nou, aceea ar fi sa ma pot intoarce macar pentru o luna in timp, ca sa traiesc din plin asa cum ar fi trebuit sa fac la momentul respectiv.
Clipele care le consideram noi deosebite si care dorim sa le pastram in memorie – sa fim seriosi – sunt rare. Nu in fiecare zi avem o realizare mareata sau primim ceva ce asteptam de mult. Dar tindem ca numai pe acestea sa le pastram in albumul amintirilor. Restul e pierdere de vreme si… deplangere a situatie prezente, din varii motive.
Acest prezent dispretuit se transforma incet incet in trecut. Lucrurile si oamenii se schimba de la an la an. Situatiile se schimba. Ne trezim ca parca ne-am dori sa mai vorbim o data cu X pe care nu dadeam 2 bani cand era in preajma noastra, iar acum e departe si nu mai avem aceleasi planuri. Ni se face dor de parinti de ale caror sfaturi “invechite” ne plangeam prietenilor, atunci cand stateam acasa. Sau parca ar fi fost bine sa-i spunem lui Y ca-l iubim, fiindca acum are prieten/a si sigur nu ne-ar mai asculta.
Si asa, nemultumirile trecute se reporteaza in prezent sub alte forme. Si, evident, nici prezentul nu e prea roz. Am putea face o lista infinita cu lucrurile care nu ne convin. In schimb parca problemele de-acum nu existau acum 5-10 ani, “Ce bine era atunci!”.
Dar viitorul… Pe asta sigur il putem influenta. La anul voi muta muntii din loc! Voi fi mai puternic/a, imi voi realiza visul… Singura calitate a viitorului este lipsa dovezii palpabile ca va fi IDENTIC cu prezentul. Adica lipsit de perfectiune.
Ar trebui sa ne gandim ca fiecare moment are farmecul sau, ca in ciuda nemultumirilor inerente, ne aflam in locul in care ar trebui, iar acest loc ofera nenumarate ocazii sa ne facem clipa prezenta mai dulce, mai frumoasa. Astfel, poate vom depozita in magazia amintirilor momente mai pretioase, la care sa simtim nevoia sa ne intoarcem, dar nu ca sa le traim mai intens, ci ca sa retraim intensitatea lor.
Dar ce complicata e la urma urmei natura umana…! Cautam fericirea in utopii.

1 Comentariu to “Trecut….Prezent….Viitor”