E-Dragoste Blog

Credeam ca nu voi posta asa de curand si nici ca voi fi activa pe blog! Dar azi pur si simplu simt nevoia sa imi vars durerea prin cuvinte tastate pe/cu tastatura asta rece a laptopului meu! Nu va asteptati la texte elaborate pentru ca nu voi fi in stare de asa ceva, asa cum nici lacrimile nu pot sa mi le stapanesc prea multa vreme!             Azi am pierdut un prieten drag si tot azi el a pierdut lupta cu viata! S-a luptat cu atata indarjire (caracteristica lui) sa ramana in viata pe care o iubea atat de mult, dar se pare ca ALLAH a avut alte planuri cu el si din “egoismul” LUI l-a luat langa el! A lasat in urma inimi indurerate si suflete triste si distruse! Toti imi zic ca nu ai ce face, decat sa te resemnezi! Eu poate ca ma voi resemna candva sa nu il mai stiu printre noi si ii voi pastra amintirea cu sfintenie! Dar cum credeti ca se va resemna sarmana lui mama? Fratele lui? Cum sa le spui asa ceva, desi stii ca nu asta trebuie sa o spui?          Pe mine ma doare doar ca am fost atat de orbita de propria-mi persoana si nu am stiut sa aud si sa vad nimic in jurul meu, ca poate nici nu m-a interesat!Acum tarziu, foarte tarziu regret ca nu i-am fost alaturi, sa ii ofer macar un zambet si o privire calda si sincera!      E atat de greu sa realizezi ca toate lamentarile tale sunt lipsite de importanta si sa vezi cum altii se lupta fara sa se planga cu insasi DOAMNA CU COASA!(Acum am ceva personal cu ea si o sa ma “rafuiesc” eu la timpul potrivit cu tine…oare?) Cum se poate ca zi de zi sa fim orbiti de lucruri marunte si de prea mult egoism propriu si sa uitam sa mai intrebam de sanatate si de bine pe cei de langa noi. pe cei care ne-au fost alaturi la greu, cei care ne-au inseninat viata oricat de putin? Cum e posibil, ca eu. sa uit sa il mai sun, sa mai intreb de el? Amintindu-mi mereu de el, totusi am preferat sa raman doar cu atat! Prietenul meu – cel care mi-a dat atat de multe si care a preferat sa plece in tacere, nevrand sa deranjeze pe nimeni -  este acum un INGER. Nu merita soarta pe care a avut-o, dar cu siguranta merita un loc printre INGERI, alaturi de CEL ce ne da viata , dar ne-o si ia!                Acum – desi nu pot inca sa concep  ca nu mai e printre cei vii -  imi amintesc atatea si atatea…. M-am surprins zambind la amintirea ca “din vina lui” eram cat pe ce sa fiu nasa la vreo 22 de ani…. A venit intr-o seara de iunie la mine cu viitorul mire si mi-a vorbit asa de …. nu stiu, pt el parea ceva foarte normal… si mi-a zis: Saptamana viitoare se insoara si nu au nasi si m-au rugat pe mine sa le fiu martor la acte si nas, dar nu am cu cine, nu vrei tu sa fii nasa si martora la acte?… Ce?? Cred ca glumesti?:))) Nu esti normal cu capul? Nu am cum sa fiu nasa nimanui! Nu am bani si toate ca toate dar ca sa fii nas/a trebuie sa fii casatorit!!! El: nu neaparat!:))) o ora ma contraziceam cu el ca nu si nu, dar pana la urma am acceptat:)))). Din pacate tot orasul aflase ca eu voi fi nasa sambata viitoare:))). Dar din fericire si-au gasit nasi cu o zi innainte de nunta! Dar tot le-am fost martori la acte(si nasi de cununie..cum ne ziceau ei). Dar cea mai puternica amintire e legata de frecventa cu care ne intalneam. Adica ffff rar…o data sau de maxim 3 ori pe an(asta in ultimii ani, caci innainte ne vedeam cam cel putin o data pe luna). Ajunsesem sa facem glume care era ceva specific noua, doar noua: NE-AM INTALNIT SI NE-AM VAZUT SUFICIENT ANUL ASTA! NE AJUNGE PANA LA ANUL!:(      Acum ma gandesc ca mi-a ramas “dator” cu atatea intalniri care sa imi ajunga pana la anul….   Maine il voi vedea prima si ultima oara pe anul asta. Maine cu toata durerea ii voi spune: NE AJUNGE CAT NE-AM VAZUT PE ANUL ASTA! NE AJUNGE PANA LA ANUL!:((( Sau mai bine zis pana data viitoare.       Sfatul meu pentru toti: Nu uitati niciodata sa dati un telefon, un mesaj cuiva drag oricat de departe ar fi si oricat de rar v-ati intalni! Faceti-o pana nu va fi prea tarziu! Nu asteptati ca prietenii de azi sa devina ingerii de maine, ca sa va amintiti cu adevarat de ei!     Iarta-ma acum la final de drum, ca nu am stiut sa iti fiu prietena cu adevarat, asa cum mi-ai fost tu, iarta-ma ca m-am lasat coplesita de mine si am uitat de tine pentru atat de mult timp! Si nu uita…. ne vom revedea, daca nu la anul…candva!

Odihneste-te in pace, dragul meu prieten si nu iti face griji pt cei ramasi aici(ce te plang), caci totul va fi bine cumva, candva! Ramai cu bine si spune-i CELUI DE SUS ca m-am suparat pe EL azi cand am aflat ca TE-a luat la EL pentru ca asa a fost mai simplu si ca regret sincer! Tu stii ca nu mint si ca imi pare rau pentru tot! Si te mai rog ceva, dragul meu, mai vino din cand in cand sa ne “vedem”!:( caci nu m-am saturat niciodata de intalnirile cu tine!  Nu te voi uita niciodata si stiu ca mereu vei fi langa mine! RAMAI CU BINE!

2 Comentarii to “Prietenii de azi – INGERII DE MAINE!”